Dacă tot a venit toamna, când vremea mohorâtă te împinge la melancolie și frigul te împinge în casă, ce altceva să meargă la un ceai de tei cu iasomie, în afară de un film de dragoste? Ai ghicit! Astăzi iau în revizie ”Love at first sight!”

Dacă vrei să urmărești episodul din revizie, dă-i play mai jos, iar dacă vrei să citești în continuare, scroll on!

Apărut recent pe Netflix, filmul s-a menținut pe poziția întâi în topul platformei, fiind foarte apreciat de spectatori, mai ales cei de sex feminin!

Poveste

”A te îndrăgosti la prima vedere” poate părea clișeic, dar ca să fiu sincer, titlul acesta, care pare un sinopsis al întregii povești, este puțin cam mincinos pentru că…nu se îndrăgostesc chiar din prima!

Hadley, o tânără destul de ”dezorganizată” (ca să nu spun aiurită ), se grăbește să prindă un avion spre Londra, pentru a merge la nunta tatălui ei cu noua lui parteneră de viață. Aceasta pierde avionul și este nevoită să cumpere un alt bilet. Așteptând în aeroport, îl întâlnește pe Oliver, un tânăr londonez pasionat de statistici și student în SUA, care merge acasă pentru înmormântarea mamei lui.

Pe parcursul călătoriei, destinul îi aduce tot mai aproape unul de celălalt, iar aventura începe abia când cei doi se despart la verificare pașapoartelor și nu se mai întâlnesc. După ce fiecare ajunge la destinație, încep să se gândească unul la altul, iar dragostea triumfează, reunindu-i până la final, dar nu-i scapă de obstacole!

Deși este destul de previzibil, este interesant de urmărit, mai ales dacă îți plac filmele de acest gen.

Scenariul a fost scris de Katie Lovejoy, care a fost predestinată pentru acest film după nume și Jennifer Smith. În trecut, Katie a scris și pentru ”To All The Boys” și ”Always and Forever”, iar Jennifer a lucrat împreună cu alți scenariști pentru filmele ”Hello, Goodbye and Everything” și ”Field Notes on Love”

Ce am apreciat la poveste este paralela făcută între subiectul filmului și influențele Shakespeariene, mai exact, referințele făcute la piesa de teatru ”Visul unei nopți de vară”.

Regie

Regia a fost cu mult peste așteptările mele, pentru că inițial am crezut că este un film plin de miere, inimioare si îngerași în fundul gol. La cârma regiei se afla Vanessa Caswill. Aceasta a cochetat cu scurtmetrajele și câteva serii TV, dar nimic notabil până aici.

Foarte interesantă metoda ei de a pune în paralel viețile celor doi protagoniști, transformând defectele fiecăruia în calități care să îi unească într-un final.

Naratorul poveștii, care a imitat rolul lui Puck din piesa lui Shakespeare, este inserat cu logică și pus în valoare în fiecare moment cheie.

Mai mult decât atât, repetiția unor scene și succesiunea cadrelor repetitive atunci când dragostea este mai aproape decat pare, face ca acest film să se ducă într-o zonă de basm, ceea ce cred că s-a și dorit, dar nu într-un basm cu zmei și prințese ci într-o întâmplare cotidiană ce poate deveni de neimaginat privită din exterior. Ideea de moarte, nuntă și dragoste, toate puse la un loc și redate într-un mod cald și plăcut a fost foarte ingenioasă și frumos redată. Singurul minus pe care l-am descoperit este că lucrurile sunt destul de previzibile.

Actorie

Spre rușinea mea, nu cunosc niciun actor din film. Nu-mi aduc aminte să-i mai fi văzut în vreun film, iar dacă au jucat, sigur nu au apărut în vreun film în care Jason Statham era protagonist. 

Hadley și Oliver sunt interpretați de Ben Hardy și Haley Lu Richardson. Cei doi reușesc să se completeze foarte bine în povestea acestui cuplu, punând în valoare trăsăturile foarte bine conturate ale personajelor. 

Practic cei doi sunt definiția lui Ying și Yang. Fiind atât de diferiți, defectele acestora devin calități ai pilonilor poveștii de dragoste. Eu am scris asta!

Ben, în relație cu părinții lui, interpretați de Sally Phillips și Dexter Fletcher, conturează partea sensibilă și durerea pe care o conține.  Într-un dialog cu aceștia, universul lui bazat pe statistici este dominat de partea incertă a vieții. 

Hadley, deși este naivă și încăpățânată, se deschide față de tatăl ei interpretat de Rob Delaney, conturând împreună una dintre cele mai frumoase scene tata fiică, în care își recunosc greșelile după ce își lasă orgoliile la o parte.

Personajul surpriză este naratorul, pe care eu l-am numit Puck (din cauza similarităților cu piesa de teatru ”Visul unei nopți de vară”) interpretat de Jameela Jamil. Aceasta se decupează foarte bine din întreaga poveste, iar deși convenția este că ea joacă rolul Naratorului, o putem găsi în mai multe personaje precum un simplu cetățean sau o polițistă apărând la momentul cheie.

Actorii nu interpretează un rol de Oscar și nu joacă cine știe ce situații dificile pline de încurcături, mai degrabă redau întâmplări simple din viața de zi cu zi. 

Imagine & Sunet

La capitolul imagine, îl avem pe Luke Bryant care și-a pus retina și peste filmele ”Să nu mă părăsești” și ”The Last Kingdom”.  În ciuda gri-ului obositor al Londrei, culorile sunt foarte bine distribuite pe ecran. Alegând tonuri de roșu și galben, acesta reușește să îți creeze acea senzație de căldură specifică filmelor de dragoste.

În schimb, nu pot spune că aduce ceva nou acest gen. Pot spune doar că mi-a plăcut succesiunea cadrelor repetitive și inserarea textelor de la început când personajele erau prezentate, foarte dinamic și bine pus în cadru. 

Pe partea de sunet îl avem pe Paul Saunderson fiind urechea principală la filme precum ”Trei străini identici” sau ”Right to fight”.  Sunetul este simplu și curat, nimic ce-ți poate atrage atenția.

Melodia care a stat la baza filmului este compusă de Tessa Rose Jackson.

Acum că am ajuns la final, media este de 7,62 de îngerași în fundul gol. 

Sunt tare curios care este cea mai frumoasă sau nebună poveste de dragoste pe care ai auzit-o și dacă ai una, las-o jos în comentarii, poate o facem film. 

Până data viitoare, te pup!

Semnat Silvache