Salutare! Eu sunt Mihai, tu ești la Revizia de film și astăzi vorbim de un film despre frăție și anume mult așteptatul ”Klaus & Barroso”. Acum toți fanii lui Adrian Nicolae au șansa să-l vadă jucând. El a mai avut apariții în filme, dar pentru mulți, probabil acesta va fi primul pe care-l urmăresc. Alături de el îl găsim și pe Cosmin Nedelcu, împreună alcătuind duo-ul principal. La un an de la apariția filmului ”Taximetriști” produs de aceeași oameni de la GRUPA B, apare a doua lor producție. Sunt curios dacă va depăși încasările de 740 de mii de dolari luați pe ”Taximetriști” mai ales că a fost marketat destul de puternic punând accent mai ales pe faptul că este un film fără înjurături, dar rămâne de văzut. Dar fără alte țepe cu criptomonede, hai să intrăm în revizia asta!

După cum te-am obișnuit, ne poți vedea la ochi dând un play mai jos sau să dai scroll și să citești recenzia noastră!

Poveste

Klaus, interpretat de Adrian Nicolae, este un barman cu multe probleme, de orice fel. De această dată, are o gaură uriașă în buget fiindcă a investit în crypto. Ca să își recupereze urgent banii, organizează o petrecere a burlacilor fără știrea șefilor. Barroso, interpretat de Cosmin Nedelcu, este fratele lui mai mare și bodyguard-ul clubului.  El este băgat cu forța în această situație și nevoit să iasă din zona lui de comfort, el fiind un tip foarte…chill. Lucrurile se complică de la apariția unor personaje interesante printre care numărăm o stripteusă feministă, un vecin în căutare de frați, patroana clubului și multe altele pe care le veți descoperi în film, că nu vreau să vă stric surpriza.

Povestea se dezvoltă într-un mod cuminte și corect, intrigile sunt construite interesant, iar cei doi protagoniști au parte de o evoluție foarte frumoasă. 

Mi-a plăcut felul în care au prezentat personajele, încă de la început, unde avem o scenă din care ne putem da seama foooarte bine cine este Klaus. De la a rupe cu unghiera confetti și a-l pune în șampanie ca să pară aur, până la a culege pâine de pe jos și să o pună în farfurii, el este fix acel om de care trebuie să fugi.

Barroso, iarăși, are scene delicioase din care ne putem da seama de sensibilitatea lui, dar și de defectele profesionale precum faptul că nu știe să zâmbească.

Deși cei doi au parte de o evoluție frumoasă, celelalte personaje DOAR sunt prezentate foarte bine, dar apoi uiți de ele, trecând din ce în ce mai mult în plan secundar, odată cu apariția mai multor personaje. Asta ar fi un minus al filmului, are multe personaje și nu toate povestile lor sunt încheiate. Dar asta poate fi și voit, căci acest stil l-am observat și în Taximetriști. 

Un alt minus pe care l-am sesizat este ritmul care scade la un moment dat. Din nou, nu imi dau seama dacă au vrut asta, ca să fie în favoarea poveștii și a acțiunii, dar ca spectator nu s-a simțit tocmai grozav.

Plot Twist-ul de la final cu Klaus a fost interesant, dar te pune pe gânduri, dacă el e capabil să zică acele lucruri sau este vreo minciună scornită. Iar finalul este destul de grăbit și rezolvat rapid.

Personal, mi-a plăcut și m-am simțit bine la film. Iar faptul că au reușit să nu folosească înjurături și nuditate, a fost un plus. Nu că aș avea vreo problemă cu vreuna, dar acest obiectiv pe care și l-au propus este interesant.

Prin urmare, nota mea este 7,50. Abia aștept să văd cât mai multe proiecte de la ei.

Imagine/Sunet

O comedie de văzut la cinema, cu mulți oameni lângă tine. Filmul ăsta are acel ceva de „familie”, de clan, de prieteni. Cumva simți că faci parte și tu din gașca lor.

Imaginea este semnata de Mihai Marius Apopei. Mihai a mai apărut pe la revizie….(nu mă refer la Mihai al nostru) și cu filmul „Taximetriști” , dar este cunoscut și pentru alte filme, scurtmetraje și clipuri muzicale: cum ar fi: ”Sete”, ”Câteva conversații despre o fată foarte înaltă”, ”Blana” și videoclipul muzical ”Da mamă, sunt beată”. Și acum trecând la lucruri ceva mai serioase, ceea ce se întâmplă pe partea de imagine e bine. Dinamica camerei apare și dispare în unele momente. De exemplu scenele în care spațiul era limitat și mă refer la scenele din birou în mare parte, ei bine acolo dinamica nu prea era, dar partea buna e că revenea atunci când apăreau scenele cu burlacii. Unde, deși erau mai mulți, părea că mai ai ceva dinamism. Asa că datorită sau din cauza locului foarte mic au existat acele cut-uri care cumva îți împărțeau povestea și nu mai aveai astfel o continuitate a poveștii.

La capitolul cromatică nu am nimic de reproșat, când te uiți, îți oferă o energie nebună de vară.

Cât despre sunet, începutul e în forță pentru că au băgat Amuly și Azteca cu melodia „frățiorul meu”, care subliniază foarte bine relația protagoniștilor noștri și șmecheria pe care o are Klaus mai mereu. Ulterior, toată această șmecherie se transformă ușor-ușor într-o iubire demnă de scrierile lui Shakespeare.  Iar melodia de final intitulată „Să nu-mi iei niciodată dragostea” de la Holograf este cântată de întreaga distribuție, iar la final ai acel sentiment de „awww, ce cute”

Nota mea este 7 pentru că am simțit cumva că aveau prea multe povești pe care nu au reușit să le ducă până la capăt.

Bârfe

În interviul făcut cu Adrian Nicolae, acesta ne povesteste o întâmplare amuzantă și ciudată de pe platou. Se pare că lavalierele folosite pe set erau setate pe o frecvență care accidental s-a suprapus cu frecvența Serviciului de Telecomunicații Special, practic atunci când filmau, băieții de la STS auzeau tot ce se întâmplă pe platou. Dacă vrei să vezi ce s-a mai întâmplat, aruncă un ochi pe canalul nostru, la secțiunea interviuri!

Actorie

O comedie ușoară cu Adrian Nicolae și Cosmin Nedelcu, Alexandru Ion, Vlad Drăgulin, Victoria Raileanu, Vlad Brumaru, Rolando Matsangos, Carol Ionescu și alții la fel de buni, dar i-am enumerat pe cei la care găsești interviuri despre film pe canalul nostru.

Dacă vă așteptați la un film de artă, cu realism psihologic atunci să nu o mai faceți. În primul rând, e o comedie, iar personajele sunt abordate destul de light, unele sunt compoziții făcute bine (asta și pentru că nici textul nu cerea ceva foarte amplu). Toate se completează foarte bine una pe alta și compun un comic bun care o să te țină în priză și o să te facă de multe ori să râzi. Momentele cheie sunt foarte bine creionate și jocul actorilor este conturat, foarte exact, natural, și se vede dom’le că-s actori.

Mi-a plăcut că fiecare reușește să își nuanțeze bine personajul, să se diferențieze de ceilalți și au fiecare elemente arhetipale în ele. Bravo! Caragiale ar fi mândru. Ceea ce au făcut ei sincer nu cred că ar fi reușit un amator să facă. Dar vă las pe voi în comentarii să mă certați și v-o dau mai târziu.

Sunt si unele momente sensibile unde vei simți că te mișcă ceva pe interior, asta e pentru că actorul joacă bine situația și joacă asumat. Asta mi-a plăcut la jocul lor, că totul era bine împământenit și nimic nu părea a fi făcut cu jumătate de măsură.

Nota mea este 9, deși mi-a plăcut ce au făcut, totuși am simțit că mai lipsește ceva. Ar mai fi mers o jumătate de ora în plus.

Regie

După succesul filmului ”Taximetriști”, regizorul Bogdan Theodor Olteanu a pus bagheta și pe această producție pe lângă ”Mia își ratează răzbunarea”, ”Câteva conversații despre o fată foarte înaltă” și scurt metrajul ”Chinese Lanterns”.

Nu au înjurături, comicul este prezent sub toate formele posibile și foarte bine distribuit, deși este low budget, cu mâna pe inimă vă zic că nu se simte și totodată faptul că au folosit doar o singură locație mi se pare extraordinar cum au reușit să o exploateze.. 

Nu vă așteptați la un realism psihologic, ci mai degrabă veți vedea multe personaje de compoziție care întăresc umorul și momentele cheie. Ciudat este că atunci când am ajuns la bucățile mai sensibile, au stârnit câteva reacții care m-au mișcat puțin pe interior, dar lucurl acesta este subiectiv, sunt eu mai sensibil, ce vreți…

Mișcările camerei nu sunt cine știe ce iar montajul nu este ceva ieșit din comun și revoluționar, probabil din acest motiv au pus mai mult accent pe detalii pe care le poți vedea în majoritatea cadrelor.

Fiindcă sunt claustrofob, iar aici nu mă refer la frica de persoanele cu numele Klaus, am avut uneori senzația de spațiu mic, înghesuială, dar nu ceva ce să mă deranjeze…asta și pentru că sunt nebun.

Au existat două lucruri care nu au fost neapărat pe gustul meu. 1 este ritmul, care mi se pare că se pierde, adică dintr-un boom de energie se așează și se tot așează și asta m-a distras puțin și faza cu lipsa de înjurătur, care se tot repetă. Cred că dacă era spusă o singură dată pe lângă marketing-ul făcut era de ajuns, pentru că vă știm intențiile și nu cred că ne-ați fi mințit cum fac alții prin promo-uri.

Apreciez foarte tare subtilitățile inserate și umorul fin prezent din când în când care nu este pentru toată lumea. 

Nota mea este 9. Felicitări Grupa B pentru primul vostru film, să o țineți tot așa.

Acum că am ajuns la final, media este de 8,12!