Astăzi luăm în revizie noul fenomen al internetului transformat în film și anume ”Buzz House”… (Huă prostu’ drequ ăla nu-i film!) Ba tura asta cam e. Că nu e pentru toată lumea, că seamănă el a ”Scary Movie” și ar fi fost mai pe gustul meu dacă aveam 14-16 ani și eram mare fan Adrian Elicopterul de Luptă și al influencerilor apăruți, asta e altceva. Deci, producție marca Selly ft Vidra Production, bugetul undeva pe la 1 milion de euro, regie Florin Babei, în poziția de actori sunt mulți, dar până ajungem acolo, hai să trecem la poveste:

Poveste

Radu Alexandru continuă să ne uimească cu scenarii de succes, dar nu neapărat și bune. Deși acest nou film nu mi-a plăcut, am rămas destul de impresionată. Îmbinarea folclorului cu modernul Scary Movie sau Scream, plus tiktokeri celebri, este o combinație interesantă, trebuie să recunosc.

Filmul este varianta cinematografică a competiției Buzz House de pe Youtube, unde persoane celebre/publice se întrec pentru un premiu. De data aceasta, Selly vrea ceva mai nou, mai tare, dar pe bani puțini, astfel închiriază o vilă în pustietate. Tiktokerii acceptă provocarea, dar în curând vor realiza că au și alte provocări de dat, iar premiul este viața lor.

Nu o să analizez filmul din punct de vedere al scenariului pentru că efectiv nu am ce, dar ce pot să zic este că pentru ce și-au propus aceștia, totul le-a ieșit ca la carte. Să umpli o sală de 500 de locuri cu tineri care să îți aplaude la momente aparent banale ca un sărut…păi nici mari regizori probabil nu o să ajungă la asemenea succese. Deci ca impact este top!

De ce m-aș lega este ritmul filmului, care nu este într-o strânsă legătură cu generația publicului țintă și cred că de multe ori putea ca acesta să fie mai alert sau efectiv să taie scenele care nu aveau vreo însemnătate pentru plot.

Nota mea este 7 fiindcă deși structura poveștii este efectiv la pământ, este ceva nou în România și mna trebuie să apreciez acest lucru.

M-a frânt cât de insensibili erau toți actorii și nu mă refer din text ci din atitudine, nu schițau nicio emoție

Actorie

”Buzz House” sau ”Cum Să Atragi Lumea În Cinema” sau ”Cum Să Scapi o Țară de Durere în Doar 93 de Minute”

Un film horror care se identifică drept comedie, dar a cărui comedie se identifică drept dramă și a cărui dramă se identifică drept anime.

Un film comercial, pentru toata lumea, unde protagoniștii sunt personalități importante ale live-ului pe TikTok. Clar a fost gândit ca o strategie de marketing, pentru a atrage publicul în cinema, ceea ce nu-i rău deloc fiindcă cumva actorii, și-au făcut treaba cât au putut ei de bine. Cât despre influenceri, doar și-au jucat personajele pe care le tot fac pe internet. Și n-au fost răi, adică cine i-a pus acolo cu mâna i-a pus bine. Au dat-o bine ce să mai. Au avut umor, carismă, prezență, unii păreau că au AVC, dar alții erau chiar naturali, destul de credibili, glumele și ele bine spuse, erau atenți. Partea comică a fost destul de bine făcută, că doar aveau experiență cu caterinca băieții.

Acuma să trecem la părțile rele. Lipsa reacțiilor a fost un minus, toți făceau glume când murea cineva, toți erau zmei. Nu știu dacă nu v-a zis cineva, ori sunteți toți psihopați, dar mureau oameni în fața voastră, măcelăriți, și voi n-aveați reacție. N-am văzut pe nimeni speriat, oripilat, disperat, terifiat de un om care-i urmărește cu un topor să-i omoare, și atunci când aveau reacții, ele erau superficiale sau contrafăcute, nu era vreun gând adevărat în spatele lor. Până și-n Scary Movie ai momente de adevăr, chiar dacă ele sunt nuanțate comic.

E ușoară actoria asta bă, da-o-n sânge.

Dacă pe partea comică unii se mai completau, pe celelalte paliere ale filmului nu există nici un fel de chimie între actori. Replicile spuse doar pentru că trebuie, multe steril, nu sunt atenți la ce se întâmplă în jur ori la partener, ci doar să-și spună textul, să fie comici, și nu procesează informațiile pe care le primesc.

Știu că o să-mi ziceți “Man, ăștia nu-s actori, ce ți-o iei așa.” Dar eu zic că dac-au intrat în hora asta, ar trebui să joace după regulile ei.

Multe glume sunt forțate, doar de dragul comicului, și partea proastă e că sunt unele sunt forțate fix în momente de adevăr, când se construia ceva și se întâmpla ceva cu actorii, iar limbajul de cartier în multe momente strică relațiile dintre personaje, și devine obositor spre finalul filmului.

Per total, chiar dacă mai avem multe de lucrat la cinematografia noastră, filmul e decent, se vede o evoluție clară la Selly în producția de filme, nu știu dacă a auzit ce am mai spus despre filmele lui, dar merge înspre bine. Eu am râs de câteva ori la el, de câteva ori am fost prins și-n poveste. Mergeți să-l vedeți, e ok.

Nota mea pentru actori este 6,7. N-au fost chiar răi, ăia răi au avut text puțin, și părțile comice au fost destul de ok.

Imaginea a fost bună. Nu m-a rupt dar a fost bine făcută.

M-a frânt coloana sonoră. Coloana, mă rog, playlistul de manele de pe fundal, glumele forțate, și copii din sală care fluierau de câte ori apărea un cur pe ecran.

Regie

”Buzz House” pentru publicul actual, este un fel de ”Poveste de cartier” de pe vremea noastră…Dacă nu eu atunci cine…

Pe partea de regie îl avem pe Florin Babei. Acesta a regizat scurtmetrajul ”Quaranteen” și ”Pedigree” și cam atât din câte am găsit.

Despre film sunt multe de spus, dar am zis să nu arunc cu noroi aiurea că nu ăsta este scopul, dacă vreți discuții hai în comentarii pe Youtube. Clar nu e pe gustul meu, iar dacă nu ești un fan al unuia dintre influencerii prezenți, nu este zona ta de interes. Cu toate acestea, o evoluție se vede de la depărtare, comparativ cu ”Tabăra”, de la regie, imagine, actorie (aici nu prea avem pretenții), până la sunet și restul….se vede banul investit.

Filmul are un aspect cinematografic și iese din zona de vlog de lungmetraj, dar din păcate, la capitolul coerență nu se așează bine.

Pe unele zone este destul de ambiguu și începe destul de vag, dar ușor-ușor, mai o glumiță, mai o cioacă, mai o alea, o drege…

Este plăcut ochiului, bucurându-se de cadre mai complexe din punct de vedere al compoziției acestora. Mai mult decât atât, unghiurile camerei au fost diverse. Observ că filmul românesc este mai îndrăzneț și se îndreaptă cu pași mari spre cinematografia americană. 

Pe partea de limbaj mi se pare că l-au dus prea mult având în vedere publicul țintă. Are limită de vârstă de 15 ani, dar toți copiii nesupravegheați din sală, nu aveau mai mult de 13 ani.

Până la urmă și la coadă nu e de condamnat, pentru că majoritatea dintre noi ascultam B.U.G. Mafia și La Familia când plecau părinții la muncă și ni se părea ceva tabu. Îmbătrânim dom’le, îmbătrânim.

Se vede de la o poștă lipsa de experiență pe partea de actorie, dar uneori le mai scapă și le ies personajele. Bine, vorba vine personaje, pentru că practic ar trebui să se joace pe ei.

Lipesc destul de multe elemente, dar unul care este cel mai important este atmosfera. Nu m-a dus în zona de horror, nici în zona de comedie, a fost așa o lipsă de perspectivă. Pare că au încercat să facă două lucruri în același timp și-au păstrat momentele cele mai bune, puțin de aici și puțin de acolo. 

Cu toate acestea, filmul este un succes pentru ceea ce și-a propus, iar dacă nu mă credeți nici nu trebuie să intrați la film, stați doar la intrare.

Nota mea este 7 ținând cont doar de segmentul regie.

M-au rupt anumite glumițe și m-a frânt filmul în sine.

Imagine&Sunet

Nici nu știu cum să încep pentru că e o combinație de mai multe feluri și mi-e greu să-mi găsesc cuvintele, dar un mare ”Bravo!” pentru ce au reușit băieștii ăștia să facă. Ceva diferit, o combinatie de umor adolescentin românesc și ceva horror (care nu e așa horror). Cumva am avut sentimentul că lucrurile nu au fost duse până la capăt asta așa…per total. 

Cât despre imagine aici lucrurile stau ceva mai fresh, ai acel ceva din vibe-ul filmelor străine și asta aduce un plus filmului, cadrele de început chiar mi-au creat acea așteptare că ”Bă, o să rupă filmul ăsta” sau diverse încadrări clișeice folosite, cred eu pentru a crea un efect amuzant. Partea mai puțin bună a fost lipsa de logică și săritul de la un cadru la altul fără a avea o logică anume. Ei bine asta tăia din acea bucurie că vezi ceva bine făcut, dar nu până la capăt.

Cromatica a fost și ea folosită cu cap și clar îți transmitea acea senzație că urmează să se întample ceva și uite așa te ținea atent la poveste. Cred că la capitolul ăsta filmul ăsta e mai bun decât ”Tabăra”. 

Legat de coloana sonoră… da, toate melodiile (în mare parte manele) au fost puse acolo pentru a crea acel efect comic și din ce am văzut prin sală chiar au reușit să facă asta. Deci e un plus și mai ales cel mai mult s-a simțit aceasta reacție la scena cu sărutul. Acolo sala a aplaudat. Era mai ceva ca la nuntă. Și pe lângă manele, au avut și câteva melodii mai din folclor tot pentru a stârni amuzamentul. 

Nota mea strict pentru această categorie este 8. Ușor-ușor se duce spre bine treaba asta. 

M-a rupt scena cu pișu în baltă urmată de acea luptă care jur că m-a dus cu gândul la desene animate instant. 

M-a frânt muzica de la început până la final și unele glume cu beșini și pișu. 

Mulțumim că ai citit până aici! Acum că am ajuns la final media este de 7,17! Dacă îți place ce facem, hai cu un like și un comentariu random pe Youtube! Ajută la algoritm. Până data viitoare, poți urmări și celelalte videoclipuri ale noastre!