S-ar putea să fi găsit cel mai bun film românesc al anului 2023 din punct de vedere al imaginii! Da, știu, multă lume nu poate asocia imagine bună cu film românesc, dar s-ar putea să fi găsit ceva bun aici. Nume: Boss, regie: Bogdan Mirică, unde-l găsești: HBO Max, actor principal: Laurențiu Bănescu. Dar fără să mai amânăm verdictul, hai să intrăm în revizia asta!

Dacă vrei să ne vezi în toată splendoarea noastră, dă-i un play mai jos, dar dacă ești genul intelectual, scroll down că ai textul!

Poveste

O să încep prin a spune că filmul acesta nu este pentru cei slabi. Nu e ceva ce poți urmări într-o sâmbătă liniștită alături de o pungă de popcorn și asta și-a dorit cu siguranță și regizorul/scenaristul Bogdan Mirică, cunoscut pentru filmele care îți pun creierul în funcțiune, nu într-o stare de relaxare. Acesta a mai scris și regizat ”Câini”, un film foarte apreciat de critici, ”Bora Bora” care este primul lui scurt metraj și o parte din episoadele din serialul ”Umbre”.

Filmul acesta are același vibe cu cele pe care le-am menționat anterior și urmărește un șofer pe ambulanță care face o infracțiune alături de alți 3 oameni. Din greșeală, la sfârșit rămâne un martor, care din fericire sau din păcate va fi dus la spital unde încep și problemele protagonistului nostru. „Curiosity killed the cat, but satisfaction brought it back.” În cazul nostru, rămânem totuși în incertitudine dacă satisfacția curiozității l-a adus înapoi sau nu, finalul fiind deschis.  

Ce mi-a plăcut foarte mult la film este felul în care storytelling-ul vizual s-a împletit cu cel scris. Dacă nu înțelegeai ceva din scenariu, imaginea venea în ajutorul tău și invers. De asemenea, scenariul este foarte bun: deși personajele rămân aproape constant într-un soi de umbră și mister, mi-a dat impresia că totul este dorit în acest fel, iar jocul actorilor cu siguranță a ajutat la asta. Ce nu pot să spun că mi-a plăcut este dialogul care mi s-a părut deseori scos dintr-un univers distopian, aproape ca din cărțile lui Isaac Asimov. Nu e chiar la fel, dar mi-a dat acel vibe. Scenografia cu siguranță surprindea iarăși același lucru și totuși, când ieșeai din ”lumea lui Bogdan” vedeai că restul oamenilor păreau să fie ok.

Imagine/Sunet

Vizual a întrecut așteptările mele, iar de asta este responsabil Andrei Butică. Andrei este cunoscut și pentru alte filme și seriale cum ar fi: ”Umbre”, ”Câini”, ”Ana, mon amour”, ”Acasă la tata”, ”Poziția copilului”. Omul chiar are ditamai lista.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult pe partea de vizual a fost faptul că orice cadru trimitea la un anumit simbol și o sa enumăr câteva cadre care mi-au rămas întipărite în minte: doza de suc căzută, parbrizul spart, căluțul de la geam și lista poate continua.

Un alt lucru interesant e că tot filmul e un crescendo. Din toate punctele de vedere. Până și coloana sonoră devine și ea mai proeminenta pe parcursul filmului. Andrei Butică aduce un plus prin folosirea split screenu-lui pentru a te lăsa cumva să alegi ce variantă e cea mai justă în raport cu ceea ce se întâmplă. Și nu doar o singură dată este folosită acestă metodă. Pare cumva că tu gândești și afli lucruri în același timp cu protagonistul.

Toată această tensiune care apare în film vine din echilibrul dintre momentele în care protagonistul are un strop de control și cele în care este total depășit de situație. Iar coloana sonoră subliniază foarte bine aceasta senzație. Ca doar s-a ocupat Marius Leftărache, deja prietenul nostru de la Revizie. Cunoscut și pentru filmele: „Taximetriști”, ”Tigru”, ”Nu aștepta prea mult de la sfârșitul lumii”, ”RMN” și ”Căutătorul de vânt”.

Fun facts

Dacă cumva te întrebai de unde vine ideea regizorului pentru acest film, ei bine răspunsul este dintr-un vis. Dintr-un vis pe care regizorul l-a avut, fiind chiar el personajul principal într-un jaf.

Actorie

Avem aici un pseudo-heist movie în care se urmăresc stările spirituale ale personajului principal, Bogdan, interpretat aici de Laurențiu Bănescu. Dacă și tu te întrebi de unde-l știi, a mai jucat și în ”6,9 pe scara richter”, ”Umbre”, ”Restul e tăcere”… poate îți zice ceva.

O mai avem și pe Ioana Bugarin drept Carla, iubita lui, pe răposatul Teodor Corban care îl interpretează pe tatăl protagonistului, pe Sergiu Costache, Toma Cuzin, Cosmina Stratan, Mimi Brănescu ca Brazil, Vasile, o prostituată și respectiv un gabor, ACAB. Ce aș putea să le reproșez eu oamenilor ăstora care au jucat impecabil, decât jos pălăria? Laurențiu Bănescu îl joacă impecabil pe ambulanțierul care jefuiește bănci în concedii. Parcursul acestuia se află între bornele șocului și a panicii, cu mici oaze de liniște și calmitate în scenele cu iubita lui, Carla, care e interpretata într-un stil foarte degajat și americănesc de Ioana Bugarin. Aceste momente alături de ea par a fi oazele în care Bogdan își reîncarcă puterile pentru a face față provocărilor. Personajul lui e scurt și la obiect, tăios și nu prea-i place sa stea la discuții.

Sergiu Costache și Toma Cuzin, deși au apariții scurte îți lasă un gust plăcut, în sensul că îi crezi că provin din contextele pe care le joacă. Teodor Corban, la fel, are o prestație bună, el îl joacă pe tatăl protagonistului, și-ți arată fața unui tată speriat de ceea ce se află în jurul lui, încercările de a-și ajuta fiul și disperarea față de boala femeii pe care o iubește. A reușit să nască în mine sentimente de compasiune, dar și de supărare.

Ajugem la final la Mimi Brănescu. E veridic, are un soi de misticism care îți naște semne de întrebare de la prima lui apariție…mă rog, are doar două. Redă în termeni cât mai buni imaginea unui om minuțios care gândește la virgulă orice plan și are nisșe mici gesturi care te fac să te uiți la el și să te întrebi “oare așa e el?”

Per total e un film bun, dar m-a deranjat ritmul scăzut al filmului și dialogul, care părea creat cu Chat GPT. Irealismul acesta m-a scos din experiența filmului.

Regie

Boss este un noir thriller sau un thriller noir care este foarte colorat. Practic este un melanj între ficțiune, realitate și suprarealism iar pentru aceasta se face responsabil Bogdan Mirică. Dacă ai urmărit unul dintre proiectele acestuia și te vei uita la Boss, vei observa similitudini de stil însă acesta cred că este cel mai bun din punct de vedere al imaginii și al atmosferei. Are foarte multe combinații de cadre și diverse perspective interesante și neobișnuite pentru industria noastră, combinate cu muzică aleasă pe măsură și un ritm destul de scăzut și dilatat. 

Cireașa de pe tort a fost split screen-ul în scena în care un om al străzii intervine între protagonist și iubita acestuia. Îți este prezentat în paralel două situații prin care poate trece Bogdan(protagonistul) fără a deconspira care este varianta optimă pentru această situație implicând spectatorul și lăsându-l pe acesta să aleagă ceea ce crede că este necesar .

Toate acestea îți produc stări de disconfort, anxietate și tensiune, exact cum și-a dorit regizorul să iasă. Nu este un film pentru toate gusturile pentru că poate părea plictisitor în lipsa acțiunii despre care se vorbește, defapt există acțiune doar că rezumată într-o lovitură de pumn. 

Tema omului care fuge de propriile convingeri fiind un rezultat al tuturor circumstanțelor din jurul lui, se poate observa de la început la final.  Singura mea nemulțumire este pe partea de scenariu.

Acum că am ajuns la final, media filmului este 8,87!