Ești pe stil clasic și îți place să abordezi femei sau bărbați față în față și nu pe internet? Atunci s-ar putea să găsești niște tehnici în filmul ăsta! Dacă nu ești fan interacțiune umană live, atunci poți vedea cum o făceau strămoșii noștri odinioară! ”Jocul atractiei” sau ”Players” este o comedie romantică apărută pe Netflix de ziua îndrăgostiților și îi are în centrul atenției pe Gina Rodriguez și Damon Wayans. Dar să nu mai zăbovim, trecem mai departe, la poveste!

Dacă vrei să ne vezi în toată splendoarea noastră, dă click mai jos, iar dacă vrei să citești, scroll on!

Poveste

Mack este o jurnalistă care acoperă rubrica sportivă la un ziar care este pe moarte. Împreună cu cei doi prieteni, Adam și Brannagan, agață tipi și tipe prin baruri cu diverse scheme. Obiectivul? Să aibă o aventură de noapte cu persoana respectivă, nimic mai mult. Totul se schimbă când apare Nick în schemă, un scriitor premiat care este genul mai-mult-de-o-noapte. Atunci Mack decide să se maturizeze și să fie genul care mănâncă biban de mare la un bruch și se duce la operă. Dar…oare chiar asta i se potrivește?

Povestea m-a emoționat, chiar dacă este destul de clasică, dar interpretarea actorilor și ritmul cu care înaintează acțiunea m-au ținut în suspans și m-am bucurat de film, chiar dacă comediile romantice chiar nu sunt pe placul meu.

Scenarista este Whit Anderson care ne-a mai încântat și cu serialul Ozark și Daredevil și deși a schimbat echipele, se pricepe foarte bine și la film! Personajele create, ritmul cu care se petrece acțiunea, comedia îmbinată cu romantismul și stângăcia, au făcut o combinație foarte bună!

Regie

Am tot stat pe filme românești iar acum am trecut direct pe internațional. Nu am mai avut de ceva timp o regizoare, așa că astăzi o prezentăm pe Trish Sie. Înainte de ”Players” aceasta s-a ocupat de ”The Sleepover”, ”Pitch Perfect” și ”Dansul Dragostei: Bătălia starurilor”. Se pare că avem un calapod interesant despre dragoste, privită din diverse perspective, dar care au cam același final, de multe ori fericit.

Însă și în filmul nostru iubirea joacă un rol important. Ceea ce la început pare a fi o joacă de-a ”Cine face mai mult sex” ușor-ușor pică într-o zonă amoroasă, unde dragostea capătă prioritate înaintea poftelor carnale.

Are un ritm destul de alert pe prima parte, cu schimbări rapide de cadru de la un personaj la altul având în vedere replicile scurte, ceea ce pentru mine a fost destul de derutant, acum dacă ai sub 18 ani și te plictisesc scenele specifice filmelor noir, ăsta cred că este filmul tău.

Ne bucurăm totuși de o comedie care nu-ți pune prea mult mintea la contribuție. Are multe scene intuitive, dar și unele la care nu te-ai fi așteptat. Ritmul este unul destul de bine proporționat, care te poartă într-o călătorie exact ca în filmele de aventură. 

Pe alocuri pică într-o zonă de suprarealism, de ajungi să te întrebi ”cum Dumnezeu le merge”, dar dacă te duci la muncă cu autobuzul zilnic, sigur vei realiza că imposibilul este posibil. Mișcările camerei sunt uzuale, fără prea multe perspective, ușor dinamic dar per total nu este ceva wow, practic nimic din ce nu cred că ai mai văzut. Un film ușor, de duminică, de văzut cu prietena ta după ce te-ai certat cu ea. 

Actorie

E un stil specific de joc al actorilor americani în filmele astea, ușor deschis, expozitiv (ușor teatral) însă se potrivește foarte bine fiindcă e și plin de energie.

Cel mai bun lucru despre „Players” este dinamica și prietenia strânsă a celor doi protagoniști, al căror umor este rapid și grosolan și pare autentic pentru un grup de oameni care se cunosc de foarte mult timp. Wayans și Rodriguez, în special, au o chimie care acaparează scena, iar pe măsură ce ei se plimbă prin New York și fac diverse activități tipice, sunt captivant de urmărit.

Cu toate acestea filmul e sărac în ceea ce privește detaliile definitorii pentru personaje. Nu prea ajungi să le cunoști îndeajuns de mult încât să mergi cu ele în povestea asta, mai ales personajul principal, Mack, care după părerea mea e uniform, ușor liniar și ca personalitate e redus la fotbal, bere și sex. Da știu, nu poți să-ți dorești mai mult de la o femeie, dar totuși detaliile bizare de obicei dau strălucirea unei comedii însă aici au lipsit și nu reușești să te legi emoțional de ele.

Imagine&Sunet

La nivel vizual lucrurile stau foarte bine, Matthew Clark este cel care s-a ocupat de imaginea filmului. Este cunoscut și pentru filmele: ”Set It Up”, ”Sitting in bars with Cake”, ”A Christmas story Christmas” și alte câteva filme. Cred că de-a lungul vieții Matthew nu a avut parte de un scenariu bun pentru a-și arăta adevăratul potențial. Aici lucrurile sunt destul de simple pentru că și povestea este una simplă din punctul meu de vedere. În mare parte totul e filmat pe plan întreg, fără vreo mișcare de cameră care să impresioneze sau să îți transmită ceva anume. Dar la un moment dat ai câteva elemente care apar pentru a crea un efect comic, cum ar fi mișcările în slow-motion, dar nimic mai mult.

Cromatica eu zic că s-a folosit în mod just. În prima parte a filmului când ei sunt la birou și începe bârfa cumva, acolo ai culori gri și mohorâte, semn clar că lor nu le convine să fie acolo și nici ție ca spectator nu ar trebui să-ți placă acel loc. Oricum nu se întâmplă multe acolo și nici nu e reprezentativ pentru personaje. La polul opus avem scenele din cluburi și puburi unde nebunia e în toi, acolo sunt folosite culori calde care să-ți ofere acea senzație de ”mamă ce frumos e și țacă fraierilor că e vineri seara și tu nu faci ca noi, ci te uiți la noi”

Pe partea de sunet nu s-a exagerat cu nimic.  Mă bucur că nu au băgat vreo melodie siropoasă în momentele romantice. De-a lungul filmului s-au folosit 16 melodii și acelea folosite în mare parte pentru a crea un efect comic și pentru a face tranziția de la o scenă la alta.

Iar de asta e responsabil Jeff cardoni, cunoscut și pentru ”Heels”, ”Instalatorii de la Casa Albă”, ”American Auto” și mai are el câteva.

Acum că am ajuns la final media este de 7.75. Ajută-ne să ne îndrăgostim de tine și lasă-ne un comentariu random de genul schema nr 4 sau ”numai iubirea”. Mulțumim că ai fost alături de noi!