Salutări mecanici ai cinematografiei!

Astăzi urcăm pe elevator probabil cea mai bună comedie românească a anului 2023! De ce zic asta? Păi avem o echipă care deja a avut succes cu filmul ”Două lozuri”, care la vremea respectivă a rupt box office-ul, iar acum, după 7 ani, revin și vor să repete figura!

Au bagat băieții bani, vreo 600 de mii de dolari, conform IMDB-ului, iar în weekend-ul premierei au ajuns la încasări de aproape 87 de mii! Pariul e să vedem dacă vor depăsi suma de 600 de mii, încasată de la primul film!

Dar să nu mai pierdem vremea și să vorbim despre cifre, când putem vorbi despre film! Dacă simți că ai pierdut prea mult timp pe TikTok în ultima vreme, dă-i scroll mai jos și bagă puțină literatură, iar dacă vrei să vezi meme-uri bune și content de calitate, dă-i play mai jos:

Regie

Dacă până acum am avut Două Lozuri, iată că mai avem parte de Încă Două Lozuri. Primul film l-am considerat foarte bun, dar acesta este o plăcere vizuală de la început până la final! Are un iz american, un fel de western românesc, condimentat cu culori și desigur, muzica lui Gil Dobrică. Practic, îți gâdilă globul ocular cu tot cu umoare apoasă, sticloasă, cornee, iris, pupilă și pentru mai multe detalii, vezi manualul de biologie clasa a 8-a.

Paul Negoescu, scriitor și regizor al filmului ”Încă două lozuri”, nu este străin de filmele bine-făcute, notând și ”Oameni de treabă” și ”Două lozuri”. Universul a fost păstrat, ba chiar mult mai bine pus în valoare, s-au jucat pe partea de culoare și mișcări ale camerei, iar cel mai important lucru este că au păstrat umorul specific românesc prin toate metodele posibile. Dacă unii regizori s-au chinuit să arate comicul umplând cu diverse artificii cadrul, iată că aici s-a demonstrat că poți face mult cu puțin. Am apreciat că în scenele fără replici, vedeai niște oameni puși în situații simple, care acționează total împotriva normelor societății și te fac să râzi cu tot corpul. Nu te ține cu sufletul la gură, dar te ține cu zâmbetul până la urechi, ceea ce cred că a fost și scopul. Sincer, au fost unele glume care au fost forțate sau previzibile, dar nu într-un mod deranjant.

Ai parte de momente dramatice, de puțină acțiune și înfățișează foarte bine problematica țării, iar toate aceste aspecte complementare sunt îmbrăcate într-un umor simplu. Dacă dai tot ce am spus la o parte, intri în profunzimea problematicii și vezi de fapt crudul adevăr și dramele din spatele fiecărui personaj.

Poveste

După evenimentele din filmul anterior, în care cei trei prieteni au încercat să se îmbogățească la 6/49, acum s-au modernizat și minează cryptomonede de pe calculatoarele statului prin centrale electrice.

Sile a ieșit din închisoare și are planuri și combinații la un alt nivel, Dinel are probleme cu nevastă-sa, care nu s-a mai întors din străinătate de ceva vreme iar Pompiliu e…Pompiliu. Cei 3 au speranțe mari CĂ cu banii pe care îi vor câștiga, DACĂ îi vor câștiga, își vor rezolva problemele. Să vedem dacă o să le iasă!

Scenaristul filmului, după cum am spus, este Paul Negoescu. Filmul pe partea de poveste mi-a plăcut, dar cred că are câteva minusuri. De exemplu, cred că i-a lipsit un eveniment care să zguduie puțin arcul narativ. Ai putea spune că pierderea USB-ului (sau OSB-ului pentru cine a văzut deja filmul 😉 ) a fost acel punct culminant, dar nu am văzut nicio schimbare în ritm sau personaje. Dar ritmul scăzut nu îl face greu de urmărit, dialogurile savuroase și glumele, echilibrează acest imbalans. Un alt lucru care a compensat ritmul scăzut este caracterizarea personajelor și situațiile în care acestea se băgau. Toate erau foarte plauzibile și cum personajele reacționau în sensul construcției lor, era absolut delicios. Nu ai cum să stai încruntat la un tip combinator, unul naiv și vai mama lui și unu care adoră să știe pe de rost toate conspirațiile românești.

Mesajele pe care le transmite filmul sunt destul de simple, nu este nimic moralizator băgat în ochi, dar cred că principalul ar fi că omul nu se va schimba sau în cazul de aici, românul nu se va schimba…

Actorie

După ”Nuntă pe bani” și ”Băieți deștepți” filmul acesta a picat ca o ciocolată după o ciorbă acră…

Regizorul a avut un cuvânt mare de spus în legătură cu actorii pe care i-a vrut în acest film, schimbând actori de care nu era mulțumit, scriind scene unde a avut anumiți actori în minte, cum ar fi Coca Bloos, Ilona Brezoianu, Radu Romaniuc, Eduard Cîrlan, Mihai Bobonete, pentru că și-a dorit să depășească nivelul primului film și a vrut ca toate scenele să iasă brici, fără gafe sau momente care să scârțâie.

Filmul se învârte în jurul celor 3 protagoniști: Dragoș Bucur, Dorian Boguță și Alexandru Papadopol care au o prestație excelentă. Jocul lor este asumat și nu îți lasă nici o urmă de îndoială. Asta și pentru că cei trei sunt prieteni buni în viața reală, iar chimia dintre ei îi ajută și pe ecran. Singurul minus este că personajele nu au vreo evoluție de-a lungul filmului, rămânând constanți pe parcursul lui.

Vreau să-l menționez aici și pe Eduard Cîrlan care este absolut excelent. Are o față extrem de expresivă și se vede în jocul lui că este conectat cu partenerii, e prezent și atent.

Nu putem să sărim peste scena cu Iulian Postelnicu, unde iarăși joacă un polițist, putem spune deja că și-a luat diploma. Este genială scena și ar trebui să fie un statement pentru filmele de comedie românești: 4 personaje care nu fac nimic, dar prin simplitatea lor sunt extrem de amuzanți.

Pe scurt, filmul acesta ar trebui să fie luat ca reper pentru viitoarele comedii românești!

Imagine/Sunet

Ceva simplu și frumos care merită să fie văzut! Ana Drăghici este omul care stă în spatele a tot ceea ce se întâmplă pe partea vizuală. Și da, o știți și din alte filme precum ”Două lozuri”, ”Oameni de treabă” și ”Otto Barbarul”. Ana a reușit să creeze o atmosferă caldă și prietenoasă care merge mână-n mână cu povestea filmului. Chiar ai senzația aia că faci parte și tu din micul oraș, din mica mahala unde nu se întâmplă nimic.

Culorile folosite creează acea senzație de familiaritate de…așa-i românul și așa e în România, iar claritatea și subtilitățile folosite te făceau să te bucuri și mai mult de film. Un exemplu bun este momentul în care Dinel stă la masa din bucătărie, necăjit că o zi întreagă a căutat un stick și hop, deodată fără să îți dai seama, apare stick-ul fix pe masă.

Cât despre sunet, prietenul nostru Marius Leftărache, apare încă o dată la Revizia de Film și ne arată cum se face treaba bună. Atât pe plan sonor, cât și pe cel vizual, totul are o fluiditate care te introduce și mai mult în povestea actuală. Până și momentul cu sponsorii care evident trebuiau să apară, este aproape insesizabil.

În final, nota filmului este de 9,37! O comedie de bun gust și cel mai important, pur românească! Dacă ai văzut filmul, spune-ne în comentarii dacă ți-a plăcut sau dacă ai vrea și tu să minezi cryptomonede prin centrale electrice!