Leave the World Behind-Recenzie film- AMERICA INTRĂ ÎN RĂZBOI?!- Lasă lumea în urmă

Salutare! De data aceasta îți prezentăm un film în care America intră în război doar că perspectiva este a unor oameni simpli prinși la mijloc. Un film care poate fi înfricoșător sau care te poate enerva la culme. Dar hai să venim cu detalii:

  • Nume: Leave the World Behind/ Lasă lumea în urmă
  • Producție: Netflix
  • Apariție: 8 decembrie
  • Regizori și actori, vă zicem imediat, dar înainte de asta, dacă vrei să vezi video-ul în loc să citești, te așteptăm pe canalul nostru dintr-un singur click mai jos:

Acum că te-ai decis, hai să vedem care-i treaba cu povestea:

Poveste

O să încep prin a spune că principalul scenarist Rumaan Alam, nu a mai scris până acum un film, dar a avut pe cineva cu experiență lângă el și anume Sam Esmail, care este și regizorul filmului. Îl puteți recunoaște probabil de la serialul ”Mr Robot” cu Rami Malek.

Filmul ne prezintă o familie aproape adusă în burn out care face o escapadă și pleacă dintr-un apartament…într-o casă. Adevărat, e puțin mai mare și are piscină, dar tot sunt blocați. De ce? Fiindcă după o serie de evenimente ciudate, își dau seama ca sunt victime ale unui atac cibernetic. 

Scenariul este bun, ei -și aici mă refer la actori și regizor- nu trebuiau să facă prea multe. Briz-briz-urile pe care le-au pus precum coloana sonoră și mișcările camerei mi s-au părut în plus uneori.

De asemenea personajele mi s-au părut stereotipice, mama puțin Karen, copilul ADHD lipit de ecran, adolescentul libidinos cu tendințe de bullying, tatăl care nu știe probabil nici când e ziua copiilor lui… Ne-au arătat niște oameni destul de simpli și să nu mă înțelegeți greșit, e perfect normal, fiindcă orice spectator trebuie să se regăsească în film.

Mi-au plăcut temele și subiectele abordate și mesajul de ”Sunteți mici și neputincioși, chiar și cu tehnologia și banii voștri.” Nu e un thriller neapărat horror și nici psihologic ci doar ne arată cât de ușor de manipulat suntem. Au făcut o treabă bună, mai mergea adăugat cu siguranță, dar bună per total. Nota mea este 8,50.

Actorie

De mult mi-am dorit să văd un film cu Julia Roberts și Ethan Hawke și n-am fost dezamăgit. Doamna Iulica Arobertei joacă o femeie paranoică și acră ceea ce o prinde foarte bine (o fi vârsta), fiindcă atitudinea, microgesturile și timingul acesteia sunt țâță de mâță și labă de cotoi. Nu iese din personajul ăla și e mișto că are și momente scurte, dar cheie, când își dă voie să arate și latura bună din ea.

Pe Ethan Hawke l-am descoperit când eram mic în ”Predestination”, iar de atunci i-am tot urmărit filmele. În filmul acesta are o evoluție impresionantă. E un om la vreo 45 de ani, la început e boem și adolescentin, iar până la final se dezvoltă devenind forțat mai bărbat. E pacifist și încearcă să înțeleagă tot ce îl înconjoară. El e partea pozitivă din film. Mahershala Ali este  poate unul dintre cei mai buni actori din lume, la ora actuală. Micro-expresiile faciale spun 1 milion de cuvinte. Este impresionant cum reușește cu vorbele să spună ceva și cu fața altceva. Poți să vezi dorința de a rezolva lucrurile, doar din câteva gesturi mici, cât și frica din interior prin controlul acesteia. Myha’la, Farah McKenzie, Charlie Evans, Kevin Bacon, apar și ei în film, joacă bine, însă nu sunt exploatați prea mult, ei fiind doar un ajutor pentru cei trei în derularea poveștii.

Suspans, adrenalină, emoţia aşteptării, toate le veţi găsi în acest film bun spre foarte bun. Iar finalul este pe cât de neaşteptat, pe atât de crud cu realitatea din prezent.

Nota mea e 9,5, fiindcă mi-a plăcut subtextul poveștii și jocul actorilor.

Imagine&Sunet

Dacă simți la un moment dat că acesta este un film de groază, stai liniștit că nu este! Eu până la final am avut senzația că acum urmează să se întâmple ceva nașpa, ceea ce este de bine. Tod Campbell este cel care a semnat imaginea acestui film. El este cunoscut și pentru filmele ”Sub același acoperiș” (2015), ”Aventura” (2014) și câteva episoade din renumitul serial ”Stranger things”. În afară de universul vizual și sonor, filmul nu excelează deloc. Ceea ce te ține pe scaun timp de două ore jumate sunt acele mișcări cu camera și cadrele tip dronă care oferă o dinamică aparte, specifică videoclipurilor din media. Foarte bine, cred că povestea mergea spusă doar din imagini.

Cromatica folosită ajută foarte mult povestea. La început sunt folosite tonuri deschise, care alături de cele două melodii „Misled” și „The Revenge” îți creează un efect comic.  Ulterior, odată cu apariția vaporului, totul începe să devină mai întunecat, dar nu atât de întunecat încât să te sperie.

Mac Quayle este omul care a creat acest univers sonor care te poartă de la comedie la o așa zisă dramă, drămuță…..Toate cele 7 melodii din film sunt relevante pentru acestă poveste care mai mergea dezvoltată.  Cumva senzația de film horror este evidențiată mai mult de planul sonor, asta este ce am simțit eu.

Nota mea este 10

Regie

Sam Esmail este cel care a regizat această magie vizuală. În portofoliul său se regăsesc câteva episoade din serialul ”Homecoming”, ”Comet” și celebrul ”Mr. Robot” cu Remi Malek. 

Ceea ce la început pare a fi un film obișnuit, reușește să atingă un subiect destul de interesant, mai exact atacul cibernetic la scară mare, doar că nu se oprește doar aici, este exact ca la o ceapă. Dacă dai la o parte câte un strat, vei vedea că se atacă mai multe subiecte cum ar fi: alianța puterilor lumii împotriva Americii, războaiele, comportamentul uman în situații de criză și acestea sunt doar câteva exemple.

Imaginea este impecabilă iar dinamismul camerei joacă un rol important deoarece atenția îți este direcționată fix acolo unde este nevoie fără a fi distras de elementele din jur. Poate părea puțin derutant și poți simți ușoare senzații de amețeală, dar tocmai aici este sosul. 

Vei experimenta stări de anxietate datorită muzicii instrumentale de suspans care predomină, se va instala un soi de frică, curiozitate și suspans, iar când te aștepți să se întâmple ceva, poc, dispare atmosfera ca un balon de săpun care se sparge (liniște și nimic spectaculos). Practic ceea ce cred că a vrut regizorul de la film, a fost să te facă să trăiești această frică de necunoscut pe care o simt personajele în situația dată. Te face să te întrebi ”Cum ar fi dacă…?”  Dacă de mâine nu mai ai acces la nimic, dacă nu știi ce se întâmplă, dacă Oțelul se califică în playoff, numai întrebări!

Cu toată această frumusețe vizuală, povestea cred că are unele hibe sau cel puțin nu sunt pe gustul meu. Rezolvarea unor situații mi se par puerile și trecute cu vederea, iar finalul îmi ridică semne de întrebare care nu au legătură neapărat cu subiectul filmului. 

Nota mea pentru regie este 9 cu felicitări!

Acum că am ajuns la final, media este de 9,25 de motive de panică! Dă-ne și tu un motiv să intrăm în panică, apăsând pe inimioară și lasă și un comentariu random prin care să ne ameninți existența, poate fi orice… ne speriem și la comandă!

Leave a comment